Deci, ca omul care are foarte multă treabă, aş face orice numai ce trebuie să fac nu! Şi din acest considerent, problema majoră care mă apasă acum este nu mai puţin decât marea bătălie dintre bărbaţi şi femei, egalitate proclamată sus şi tare în practică dar contrazisă aproape zilnic de realitate!
Ceea ce mă intrigă şi cu greu înţeleg, de ce femeile se sabotează singure?De exemplu, de ce este doar rău ca un bărbat să se îmbete şi este foarte rău, extrem de greşit ca o femeie să facă acelaşi lucru??? De ce nu este la fel greşit pentru ambii, aş întreba eu femeile, pentru că de la ele, am observat că vine această concepţie? De fapt, chiar am întrebat şi răspunsul este unul de genul că de aia, că femeile au copii de îngrijit, că le stă mai rău,etc.....
Şi dacă stau mai bine să mă gândesc, însăşi femeile îşi pun limite absurde, care ne îndepărtează de o egalitate reală dintre sexe, că nu se cade aia, da ce zice lumea, da să nu te judece satul, vecinu sau nu ştiu cine că nu eşti în rând cu lumea!
Surpriză, bărbaţii, cel puţin cei din generaţii mai tinere, nu au astfel de probleme şi nu îşi bat capul cu ce zice lumea! Însă, tot surpriză, sunt la fel de misogini(marea majoritate), ca bunicii şi străbunicii lor!
Singura concluzie la care ajung este că femeile sunt cele care se simt inferioare şi îşi educă, în continuare, copiii în acelaşi spirit gen "fetelor voi neapărat să fiţi cuminţi şi curate ca lacrima să nu vă bârfească lumea" iar "tu, băiatul mamei eşti o minune, să nu cumva să înveţi să-ti găseşti şosetele în dulap sau să-ti speli farfuria că o face mama pentru tine iar când te-oi însura vai de noră dacă nu te cocoloşeşte şi nu stă toată ziua după fundul tău, îi arăt eu ce înseamnă soacră rea!" Şi apropo, de ce soacrele îşi urăsc de moarte nurorile şi nu şi ginerii?! Serios, mă simt discriminată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu